|
Quann m'arrcord d ru Uall
di Domenico Delli Carpini
New
York / UAS
Ru core cu sbatteva come
a nu pazz
già da ri quatt vient d Capriat
i da mon a ri zappini eva quas a piezz
appena vdette ru Uall subbt s'addcriatt.
". Ah! è ancora biegl
come a quann re lassatt
la chaizza, la fntana, r zippl i le campane
la criesia, ru palazz i pure le vachiane
me fau arrcurdà gl'ann cu passatt
a fuiì p ru colle, la
pngera i r mzzun
cu la speranz d'incuntrà sul na vota
gl''iuocch toui i pö me vttà a zfunn
dent a ru lau proprii vicin alla sbota
addò l'acqua è prufonna
come a ru mare.
Ah! Ru Uall. Pure uoi si come a na rosa
rush, iancu, azzurr... come a ru prim amore
cu n' se scorda fin a quann l'anma reposa.
T'arrcuord gl'autr iuorn
mintr d prescia
te mniette a vedè quann n'eva ancora sera?
Me pariett chiù lucent de r iuorn quann nasc
i ru sole te vasava chian chian i tenera
calava la nott, fredda
dent all'anma mia.
Ru Uall! Quann ce penz a chell cu me si fatt
i a chell cu me fai sentì dopp tant ann
vuless arrvtà ru munn i pò, accussì come si fatt
te vuless purtà luntan
dall''autra part
addò sulu gnoua fore putem capì
quant è struggente la malincunia di chi part
i po rtorna, ancora i ancora, ma sol pe fuiì.
"all'estero
|
|
Quel
giorno d'agosto
di Domenico Delli Carpini
Lassû
tra quei monti sempre uguali
io, prigioniero del ritmo e del cemento
ritrovo sensazioni belle, tali e quali
a quelle che, in fretta, quasi sgomento
o
forse troppo ingenuo per capire
il senso delle cose e della vita
abbandonai diciannovenne per partire
alla ricerca di una realtã tradita...
...
eva d'agust, que biegl iuorn
ru sol luccechiva come a gl'ioucc tuoi.
"Que fai cu tutta chesta gente attuorn
r diciette, ce vai pe ru lau uoi
accussi
ptema parla sulu gnioa dioua
de certe cose cu me stau a core...
ê le vere ca ê so la vita toua?
tu si tutta la mia, unico amore...
"N'n
le sacch se pozz i uoi o quann a crai...
tu me respunniette quas scuntrosa
"N'n vid che la gente s'ê fatta curiosa...
se proprii me vuô bene... ê megl s t ne vai..."
|
|
Gallese
emigrante 
Tu
che di straniere terre ne sei amante.
Laschiasti il tuo paese con gran pena,
in cerca di fortuna o per campare.
del mondo intero ne sei un vagante.
Il
pensiero e il cor vuol tornare.
Quanto a la natia casa tu ritorni,
per vacanze o per restare;
pianger ti vien e ti ricordi,
i più bell'anni della tua infanzia.
Che lontan da Gallo non si può stare.
Alcun gente lamentar si vuole; e dice
"non c'è più nessuno e le case son brutte".
Chissà forse sognar lor sono che un dì
la fata buona con gran magia.
Rinnoverà tutto il paese e casa mia.
Se
nessun c'è è'nostro
fare.. siamo
tutti emigrati,
e tu che mai torni per ragioni tue;
Tutto hai e la fortuna t'à'sorriso;
Forse come noi hai; Gallo in fondo al cuore.
Che scordar Gallo non si può finchè si muore.
Ciao, addio, tornerò...
e le lacrime sul viso.
Giovanni
Rocchio
|
|
|
Paese Nostro!!!
Ottobre 22 1961 Gallo!
Caro paese mio Quando il
giorno della partenza ê arrivato,
Con gran dolore il mio paese ho lasciato.
Una promessa feci alla Madonna,
Che subito sarebbe stato il mio ritorno.
Quindici anni passarono
troppo in fretta,
Prima che io compissi la mia promessa.
Il giorno tanto da me aspettato
arrivô,
E l'aereoplano per Italia si avviô.
Quando arrivai a Santamarianea,
L'emozione di me s'impatroniva.
e quando nel mio paesello
ho messo piede.
Gente, case, e chiese, Sembrava tutto mio, e che mi apparteneva.
L'emozione del mio paese
fu troppo grande,
Che non smisi di piangere per un solo istante.
Dove io vivo ci'o tutto,
e non mi manca niente,
Solo nostalgia del mio paese, e quello che lo circonda.
Scritta
da Domenica Pelosi (in Rocchio)
Whitby,
Ontario Canada
|
|
O
GALLESINA
SCENDENTO
DAL MATESE
VESTITA DA FOLCLORE
ERA TANTO BELLA
E CON TANTA ORDORE
TI
GUARDO E SEI CARINA
CON GLI OCCHI TUOI SINCERI
CI AI UNA VOCE ANGELICA
MI SEMBRA UNA SIRENA
TU
NON SEI CALABRESE
E NEMMENO ABBRUZZESE
SEI NATA MOLISANA
MA SEI CASERTANA
SEI
NATA SU QUEI MONDI
SOPRA UNA COLLINA
TU SEI TANTO BELLA
ILLUMINI IL CAMMINO
TU
SEI UNA GALLESINA
E SEI UNA DONSELLA
CON ROSE E FIORI IN MANO
A CAVALLO A UN ASINELLO
VAI
SULLE VALLE
O BELLA PASTORELLA
UNA BORSA A TRACOLLO
E UN FIORE A L'ORICCHIELLO
RIENTRANDO AL PAESE
CON TANTA NOSTALGIA
QUANDO ARRIVI IN PIAZZA
SUONA L'AVE MARIA
SALENDO
GLI SCALINI
DELLA TUA CHIESETTA
APPENA ENTRI DENTRO
C'Ê L'AMANDE CHE TI ASPETTA
NUNZIO
CASTALDO
|
Ru
Ritorn Aru Puaies
Appena
arriv a Santa Maria Nea
dopp sagliuta chella serpentinia'
t sient abbrividi d na manera
cu t s fa la pell d gaglinia.
"Eccu
ru Uall" die, ipo t'assied
a nu murigli tutt scarrupuat',
p la mbression nun puo cchiu scta mpied
nun t'assacrid ca si riturnat.
Te
par mo ca tant'ann passat
giriann i riggiriann pe sctu munn,
d botta ve tutt cancellat,
com t riscvigliass da nusuonn.
Ru
pausiegli par ca t'aspetta
ma senza fa fescta, senza fa muinia.
par ca dic figli nun da retta
a scti scarrup i a tutta scta ruinia.
E ti ricev cu tutt gli'affett'
senza fa cunt ca mi si lassat
i so cuntient ca si dat retta
aru pinzier cu t'e ripurtat.
Trasm dent, i sii ru benmenut
da ru girion alia preta marozza,
giria scti' luocu da ddonnsi crisciut,
da ri muzzun o da sott a la chiazza.
Ogni
canton d set mura anticu,
tiparla de cuann iev guaglinciegli,
d pazziell fatt p scti' vicu,
nzegna cu tutt gli'autr curnpagniegli.
T
parla d I fesct paisan,
scta'criesia veccbia da pocu ianchiata,
i t rporta aru tiemp luntan,
cuann p prim sctiett vattiat.
£
nun so riccu ichess lu I sai,
ma a ted seta bell 'aria face don,
dsct'acquafresca cu nz'assecca mai,
dsct muntagnn cu mfau curona.
Chesct
tre cos t sian d cumfort,
L'ARIA, LMUNTAGN, L'ACQUAPURA,
chesct n cagnan sicund la sort,
ma sctau semp ecca azzi' cu terra dura.
R
patt seta fatt tra me' i la natura,
ca teu da ess semp cusctudit,
cu tutt'amor i cu tutta la cura
p vioua cuann dall'ester minit.
Domenico
Muccio
|
|